Minunea Care Sunt

Degeaba te faci preș în fața mea acum, când eu m-am desprins cu totul de tine. Degeaba îmi promiți că nu vei mai repeta aceleași „greșeli” – cele care s-au tot repetat, ca un ecou surd. Degeaba schimbi forma, dacă fondul rămâne stricat. Degeaba plângi, degeaba spui printre sughițuri că mă iubești. Degeaba spui că ai înțeles. Ai mai spus-o. Și apoi ai uitat. Iar și iar. Pentru că eu n-am uitat cât de puțin m-ai prețuit. Și culmea e că nici milă nu-mi este. Pentru că am fost acolo unde ești tu acum — și am strigat, am cerut, am plâns. Dar tu nu m-ai auzit. Nu ai vrut să mă vezi. Eram „prea sensibilă”, „ceream prea mult”. Acum, nu mai am nici măcar respect pentru tine. E straniu cât de liniște poate fi înăuntru după ce îți moare iubirea. Nu mai am furie. Nu mai am revoltă. Tot ce a rămas este o rană adâncă — dar e rana mea și am să o vindec. Cu răbdare. Cu prezență. Cu adevăr. Doar că tu nu vei fi martor la vindecarea mea. N-ai meritat nici durerea, nici revenirea.  #vindecareemoțională ...

Am iubit un om care mi-a distrus umanitatea.  Te-am iubit pe tine. Am fost acolo când toți ceilalți nu mai credeau în tine. Ți-am fost lumină când nici tu nu mai credeai în tine. Ți-am fost confidentă când nu mai aveai cu cine să vorbești. Ți-am fost soră când aveai nevoie de sprijin. Ți-am fost mamă când viața te lovea și nu mai știai cum să mergi mai departe. Ți-am fost femeie, parteneră, sprijin moral, refugiu, ghid și susținere financiară. Am devenit tot ce aveai nevoie, în fiecare clipă în care simțeai că te prăbușești. Ți-am oferit fără măsură. M-am micșorat, m-am modelat, m-am risipit — ca să te țin întreg. Iar în schimb, am primit dispreț. Batjocură. Umilință. Minciuni. Violență. Ai știut mereu ce să spui ca să mă ții lângă tine, dar niciodată n-ai făcut ce trebuia ca să mă păstrezi cu adevărat.  Mi-ai spus de sute de ori că sunt cea mai importantă persoană din viața ta, că sunt minunea ta — dar m-ai pus mereu pe ultimul loc. Ai ales să-i protejezi și să-i mulțume...

Nu știu cum ai ajuns aici - poate din întâmplare, poate din curiozitate - însă mă bucur că ești. Serios. Îți mulțumesc că ai dat click și ți-ai făcut timp să citești. Am început acest blog dintr-o nevoie pe care o tot amânam: aceea de a spune lucruri. Nu neapărat mari, importante sau răsunătoare. Doar lucruri care îmi trec prin cap, lucruri care mă mișcă sau mă pun pe gânduri. Uneori scriu ca să mă înțeleg mai bine, alteori ca să văd dacă și alții simt la fel. Și de multe ori doar ca să mă eliberez.  Aici vei găsi un spațiu dedicat căutării echilibrului interior, al unei noi perspective și al unui drum autentic spre transformare. Nu vreau să par cine nu sunt - nu sunt expertă, sunt departe de a avea toate răspunsurile, însă îmi place să pun întrebări și să vorbesc despre ce ne face umani. Dacă rezonezi cu ce scriu, dacă simți că unele cuvinte "ți se așază" bine, atunci acest blog este locul unde poți găsi sprijin și inspirație pentru a-ți redescoperi puterea interioară. Și d...